Proiect de ordonanta publicat pe saitul MINISTERULUI DE FINANTE 26.02.2014

ATENTIE : modificările vor intra în vigoare la 01.03.2014

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

………

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. – Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. Litera e) a articolului  20 se modifică şi va avea următorul cuprns:

„e) veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data vânzării/cesionării inclusivcontribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română de o persoană juridică rezidentă intr-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri.”

 

2. După alineatul (2) al  articolului 74, se introduce un nou alineat, alin. (2¹), cu următorul cuprins:

” (2¹) Contribuabilii/asocierile fără personalitate juridică care desfăşoară activităţi agricole pentru care venitul se stabileşte pe bază de norme de venit şi deţin suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în localităţi diferite, vor opta pentru stabilirea localităţii sau localităţilor unde vor beneficia de încadrarea în limitele veniturilor neimpozabile prevăzute pentru fiecare grupă de produse vegetale/animale de la art. 72 alin. (2) din Codul fiscal. Opţiunea se exercită  prin completarea corespunzătoare a „Declaraţiei privind veniturile din activităţi agricole impuse pe norme de venit”.

 

3. Alineatele (1) – (3) ale articolului 118 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(1) În înţelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit prevăzută în convenţie care se aplică asupra acelui venit. În situaţia în care sunt cote diferite de impozitare în legislaţia internă sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este rezident al unei ţări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia internă, legislaţia Uniunii Europene sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri. Legislaţia Uniunii Europene se aplică în relaţia României cu statele membre ale Uniunii Europene, respectiv cu statele cu care Uniunea Europeană are încheiate acorduri de stabilire a unor măsuri echivalente.

(2) Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă, precum şi, după caz, o declaraţie pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei Uniunii Europene. Dacă certificatul de rezidenţă fiscală, respectiv declaraţia ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile Titlului V. În momentul prezentării certificatului de rezidenţă fiscală şi, după caz, a declaraţiei prin care se indică calitatea de beneficiar se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei Uniunii Europene şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest sens, certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau într-un stat cu care Uniunea Europeană are încheiat un acord de stabilire a unor măsuri echivalente pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul de rezidenţă fiscală şi, după caz, declaraţia pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă a condiţiilor referitoare la: perioada minimă de deţinere, condiţia de participare minimă în capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în Titlul II sau Titlul V, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.

(3) În cazul în care s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc cotele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislaţia Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus se restituie potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

 

4. La articolul 125¹ alineatul (1), după punctul 26 se introduce un nou punct, pct. 26¹, cu următorul cuprins:

“26¹.  servicii de telecomunicaţii sunt serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua mondială de informaţii.”

 

5. Punctele 9 – 11 de la litera e) alineatul (5) al articolului 133 se abrogă.

 

6. La articolul 133 alineatul (5), după litera g) se introduce o nouă literă, lit. h), cu următorul cuprins:

 

“h) locul unde beneficiarul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, în cazul următoarelor servicii prestate către o persoană neimpozabilă:

1. serviciile de telecomunicaţii;
2. serviciile de radiodifuziune şi televiziune;
3. serviciile furnizate pe cale electronică;”

 

7. După alineatul (4) al articolului 147³ se introduce un nou alineat, alin.(4¹) cu următorul  cuprins:

„(4¹) Prin excepţie de la prevederile alin.(3) si (4) diferenţele negative de TVA stabilite de organele de inspecţie sau sumele neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului, din diferenţele de TVA de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală, prin decizii a căror executare a fost suspendată de instanţele de judecată, potrivit legii, nu se adaugă la suma negativă sau la taxa de plată cumulată, după caz, rezultate în perioadele în care este suspendată executarea deciziei. Aceste sume se cuprind în decontul perioadei fiscale în care a încetat suspendarea executării deciziei, în vederea determinării sumei negative a taxei, cumulată, sau dupa caz, a taxei de plată, cumulată.”

 

8. Articolul 152⁴ se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate de către persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană

Art. 152⁴  – (1) În înţelesul prezentului articol:

1. a) persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană înseamnă o persoană impozabilă care nu are sediul activităţii economice şi nici nu dispune de un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene şi care nu are obligaţia, din alte motive, să fie înregistrată în scopuri de TVA;
2. b) stat membru de înregistrare înseamnă statul membru ales de persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană pentru a declara momentul începerii activităţii sale ca persoană impozabilă pe teritoriul Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile prezentului articol;
3. c) stat membru de consum înseamnă statul membru în care se consideră că are loc prestarea de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune, conform art. 133 alin.(5) lit.h).

(2) Orice persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană poate utiliza un regim special pentru toate serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile care sunt stabilite,  au domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în Uniunea Europeană. Regimul special permite, printre altele, înregistrarea unei persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană într-un singur stat membru, conform prezentului articol, pentru toate serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile stabilite în Uniunea Europeană.

(3) În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană optează pentru regimul special şi alege România ca stat membru de înregistrare, la data începerii operaţiunilor taxabile, persoana respectivă trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii la organul fiscal competent. Declaraţia trebuie să conţină următoarele informaţii: denumirea/numele persoanei impozabile, adresa poştală, adresele electronice, inclusiv pagina de internet proprie, codul naţional de înregistrare fiscală, după caz, precum şi o declaraţie prin care se confirmă că persoana nu este înregistrată în scopuri de TVA în Uniunea Europeană. Modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare trebuie aduse la cunoştinţă organului fiscal competent, pe cale electronică.

(4) La primirea declaraţiei de începere a activităţii organul fiscal competent va înregistra persoana impozabilă nestabilită  în Uniunea Europeană cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA şi va comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice. În scopul înregistrării nu este necesară desemnarea unui reprezentant fiscal.

(5)  Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special.

(6) Persoana impozabilă nestabilită va fi scoasă din evidenţă de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situaţii:

1. a) persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune;
2. b) organul fiscal competent constată că operaţiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au încheiat;
3. c) persoana impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se permite utilizarea regimului special;
4. d) persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.

(7) În termen de 20 de zile de la sfârşitul fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declaraţie specială de TVA, potrivit modelului stabilit de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 815/2012 al  Comisiei din 13 septembrie 2012 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în ceea ce priveşte regimurile speciale pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii de telecomunicaţii, servicii de radiodifuziune şi de televiziune sau servicii electronice către persoane neimpozabile, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune în perioada fiscală de raportare.

(8) Declaraţia specială de TVA trebuie să conţină următoarele informaţii:

1. a) codul de înregistrare prevăzut la alin. (4);
2. b) valoarea totală, exclusiv taxa, a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune efectuate în cursul perioadei fiscale de raportare, cotele taxei aplicabile şi valoarea corespunzătoare a taxei datorate fiecărui stat membru de consum în care taxa este exigibilă;
3. c) valoarea totală a taxei datorate în Uniunea Europeană.

(9) Declaraţia specială de TVA se întocmeşte în lei. În cazul în care prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declaraţiei, rata de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.

(10) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să achite suma totală a taxei datorate în Uniunea Europeană într-un cont special, în lei, deschis la trezorerie, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale. Prin norme se stabileşte procedura de virare a sumelor cuvenite fiecărui stat membru, pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune desfăşurate pe teritoriul lor, de persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană, înregistrată în România în scopuri de TVA.

(11) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană care utilizează regimul special nu poate deduce TVA prin declaraţia specială de taxă, conform art. 147¹, dar va putea exercita acest drept prin rambursarea taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România, în conformitate cu prevederile art. 147² alin. (1) lit. b), chiar dacă o persoană impozabilă stabilită în România nu ar avea dreptul la o compensaţie similară în ceea ce priveşte taxa sau un alt impozit similar, în condiţiile prevăzute de legislaţia ţării în care îşi are sediul persoana impozabilă nestabilită.

(12) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să ţină o evidenţă suficient de detaliată a serviciilor pentru care se aplică acest regim special, pentru a permite organelor fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă declaraţia prevăzută la alin. (7) este corectă. Aceste evidenţe se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum şi a statelor membre de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au prestat serviciile.

 

9. După articolul 152⁴ se introduce un nou articol, art. 152⁵, cu următorul cuprins:

“Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate de către persoane impozabile stabilite în Uniunea Europeană, dar într-un alt stat membru decât statul membru de consum

Art. 152⁵ – (1) În sensul prezentului articol:

1. a)  persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum înseamnă o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice sau un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene, dar nu are sediul activităţii economice şi nu dispune de un sediu  fix pe teritoriul statului membru de consum;
2. b) stat membru de înregistrare înseamnă statul membru pe teritoriul căruia persoana impozabilă are sediul activităţii economice sau, în cazul în care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, statul membru în care dispune de un sediu fix. În cazul în care o persoană impozabilă nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, dar are mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, statul membru de înregistrare este acela în care persoana respectivă are un sediu fix şi în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. Persoana impozabilă este ţinută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză şi în următorii doi ani calendaristici;
3. c) stat membru de consum înseamnă statul membru în care se consideră că are loc prestarea de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune, conform art. 133 alin.(5) lit.h).

(2) Orice persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România,  sau, în cazul în care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, dispune de un sediu fix în România, poate utiliza un regim special pentru toate serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile care sunt stabilite, au domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în statele membre de consum, dacă persoana impozabilă nu este stabilită în aceste state membre. Regimul special poate fi utilizat şi de către orice persoană impozabilă care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, dar dispune de mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, în cazul în care are un sediu fix  în România şi alege România ca stat membru de înregistrare.

(3) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă respectivă trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii sale supuse regimului special la organul fiscal competent. Persoana impozabilă trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special.

(4) Pentru operaţiunile impozabile efectuate în condiţiile prezentului regim special,  persoana impozabilă  utilizează doar codul de înregistrare în scopuri de TVA alocat de statul membru de înregistrare. În cazul în care România este statul membru de înregistrare, codul de înregistrare utilizat de persoana impozabilă este cel care i-a fost atribuit conform art. 153.

(5) Persoana impozabilă care aplică regimul special va fi exclusă de la aplicarea acestui regim de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situaţii:

1. a) persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune;
2. b) organul fiscal competent constată că operaţiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au încheiat;
3. c) persoana impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se permite utilizarea regimului special;
4. d) persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.

(6)  În termen de 20 de zile de la sfârşitul fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declaraţie specială de TVA, potrivit modelului stabilit de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 815/2012 al  Comisiei din 13 septembrie 2012 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în ceea ce priveşte regimurile speciale pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii de telecomunicaţii, servicii de radiodifuziune şi de televiziune sau servicii electronice către persoane neimpozabile, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune în perioada fiscală de raportare.

(7) Declaraţia specială de TVA trebuie să conţină următoarele informaţii:

1. a) codul de înregistrare prevăzut la alin. (4);
2. b) valoarea totală, exclusiv taxa, a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune efectuate în cursul perioadei fiscale de raportare, cotele taxei aplicabile şi valoarea corespunzătoare a taxei datorate fiecărui stat membru de consum în care taxa este exigibilă;
3. c) valoarea totală a taxei datorate în statele membre de consum.

(8) În cazul în care persoana impozabilă deţine unul sau mai multe sedii fixe, în alte state membre, de la care sunt prestate servicii, declaraţia specială de TVA conţine, pe lângă informaţiile prevăzute la alin.(7), valoarea totală a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune care fac obiectul acestui regim special, calculată pentru fiecare stat membru în care persoana deţine un sediu, cu precizarea numărului individual de identificare în scopuri de TVA sau a codului de înregistrare fiscală al sediului respectiv, şi defalcată pe fiecare stat membru de consum.

(9) Declaraţia specială de TVA de întocmeşte în lei. În cazul în care prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declaraţiei, rata de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.

(10) Persoana impozabilă trebuie să achite suma totală a taxei datorate în statele membre de consum într-un cont special, în lei, deschis la trezorerie, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale. Prin norme se stabileşte procedura de virare a sumelor cuvenite fiecărui stat membru, pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune desfăşurate pe teritoriul lor, de persoana impozabilă care aplică regimul special, pentru care România este statul membru de înregistrare.

(11) În situaţia în care România este stat membru de consum, persoana impozabilă nestabilită în România care utilizează prezentul regim special beneficiază de rambursarea taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România pentru realizarea activităţilor sale impozabile supuse acestui regim, în conformitate cu prevederile art. 147² alin. (1) lit. a).   În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în  România şi beneficiară a prezentului regim special desfăşoară de asemenea în  România activităţi care nu sunt supuse acestui regim şi pentru care există obligaţia înregistrării în scopuri de TVA, respectiva persoană îşi deduce TVA pentru activităţile sale impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 156².

(12)  Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum trebuie să ţină o evidenţă suficient de detaliată a serviciilor pentru care se aplică acest regim special, pentru a permite organelor fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă decontul prevăzut la alin. (7) este corect. Aceste evidenţe se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum şi a statelor membre de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au prestat serviciile.

 

10. Alineatul (4) al articolului 153 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) O persoană impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 125¹ alin. (2) şi nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 va solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale competente pentru operaţiuni realizate pe teritoriul României care dau drept de deducere a taxei, altele decât serviciile de transport şi serviciile auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c) – m), art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 144¹, înainte de efectuarea respectivelor operaţiuni, cu excepţia situaţiilor în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2) – (6). Persoana impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 125¹ alin. (2) şi nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 poate solicita înregistrarea în scopuri de TVA dacă efectuează în România oricare dintre următoarele operaţiuni:

1. a) importuri de bunuri;
2. b) operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e), dacă optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3);
3. c) operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), dacă acestea sunt taxabile prin efectul legii sau prin opţiune conform art. 141 alin. (3).”

 

11. După alineatul (4) al articolului 153 se introduce un nou alineat, alin. (4¹), cu următorul cuprins:

“(4¹) Prin excepţie de la prevederile alin.(4), pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile din România, nu se înregistrează în România persoanele care s-au înregistrat într-un alt stat membru pentru aplicarea unuia dintre regimurile speciale prevăzute la art. 152⁴ şi art. 152⁵.

 

 

12. După alineatul (10) al articolului 206⁷se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

   „(11) În sensul prevederilor alin.(9), prin produse accizabile ce pot fi eliberate pentru consum se înţelege produse accizabile care îndeplinesc condiţiile legale de comercializare.”

 

13. Alineatul (11) al articolului 206²⁸se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(11) În cazul revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin  6 luni  de la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte conform alin. (7). Aceste prevederi se aplică şi în situaţia în care antrepozitarul autorizat contestă decizia de revocare, la calculul termenului de 6 luni  fiind luate în calcul perioadele în care decizia de revocare a produs efecte. ”

 

14. Alineatul (13²) al art. 206⁶⁹ se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ (13²) Prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vânzările cu prime către consumator nu se aplică pentru produsele accizabile supuse regimului de marcare prin timbre sau banderole prevăzute la art. 206⁶¹.Prin consumator se înţelege persoana definită la  art. 4 lit.a) din Ordonanţa Guvernului nr.99/2000.”

 

15. După articolul 206⁷¹ se introduce un nou articol, art. 206⁷², cu următorul cuprins:

„Valorificarea produselor accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura falimentului:

Art. 206⁷². – (1) Circulaţia produselor accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura falimentului prevăzută în Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, nu intră sub incidenţa prevederilor secţiunii a 9-a din prezentul capitol privind deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize.

(2) Produsele accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura falimentului şi care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare, pot fi valorificate către antrepozitarii autorizaţi şi numai în vederea procesării.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) livrarea acestor produse se face pe bază de factură care trebuie să respecte prevederile art.155 din Codul fiscal şi sub supraveghere fiscală.

 

16. La articolul 207, literele i) şi  l) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„i) autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv cele importate sau achiziţionate intracomunitar, noi sau rulate, cu codurile NC: 8703 23, 8703 24 şi 8703 33, a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3000 cm³, cu excepţia celor încadrate în categoria vehiculelor istorice definite conform prevederilor legale în vigoare;

……….

(l) motoare cu puterea de peste 100 CP, destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement, cu codurile NC: 8407 21, 8407 29 00 şi 8408 10.”

 

17. Alineatul (2) al articolului 208 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. a) – c) şi f) – l), accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantităţilor produse, importate sau achiziţionate intracomunitar, după caz. Pentru amestecurile cu cafea solubilă importate sau achiziţionate intracomunitar, accizele se datorează şi se calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă conţinută în amestecuri.”

 

18. După alineatul (3) al articolului 209 se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:

„(4) În sensul alin. (1) lit. a) plătitorii de accize care produc bunurile prevăzute la art. 207 lit. a) – c) şi f) – l),  sunt  operatorii economici care au în proprietate materia primă şi care produc aceste bunuri cu mijloace proprii sau le transmit spre prelucrare la terţi,  indiferent dacă prelucrarea are loc în România sau în afara României.”

 

19. La Titlul VII „Accize şi alte taxe speciale”, în anexa nr. 2, nr. crt. 6 şi nr. crt. 13, se modifică şi vor avea următorul cuprins:

            […]

„ 6.  Bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor:

6.1. bijuterii din aur de până la 14 K inclusiv – 1 euro/gram

6.2. bijuterii din aur de  peste 14 K –  2 euro/gram

6.3. bijuterii din platină sau combinate cu aur de 14 K sau aur de peste 14 K– 2 euro/gram”

[…]

13. Motoare cu puterea de peste 100 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement – 10 euro/CP.”

 

Art. II. – Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin lege a prezentei ordonanţe de urgenţă, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Art. III. – Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. Alineatul (2) al articolului 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise:

1. a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;
2. b) autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;
3. c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;
4. d) oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului în cauză;
5. e) în alte cazuri prevăzute de lege.”

 

2. La articolul 27 alineatul (2), după litera e) se introduce o nouă literă, lit. f), cu următorul cuprins:

„f) consultanţii fiscali care au efectuat, cu rea credinţă, certificarea unui decont cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare, determinând rambursarea unor sume de bani de la bugetul statului, fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.”

 

3. După alineatul (4) al articolului 37 se introduce un nou alineat, alin. (5), cu următorul cuprins:

“(5) Prin conflict de competenţă în sensul prezentului articol se înţelege conflictul apărut în legătură cu modul de aplicare a regulilor de competenţă privind administrarea creanţelor fiscale prevăzute de prezentul cod şi/sau, după caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanţele fiscale în legătură cu care a apărut conflictul. În cazul compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, conflictul de competenţă în sensul prezentului articol nu vizează conflictul apărut în legătură cu modul de delimitare a teritoriului între unităţile administrativ-teritoriale.”

4. Articolul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 49

Mijloace de probă

(1) Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audio-video, date şi informaţii aflate în orice mediu de stocare, precum şi alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.

(2) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la:

1. a) solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane;
2. b) solicitarea de expertize;
3. c) folosirea înscrisurilor;
4. d) efectuarea de cercetări la faţa locului;
5. e) efectuarea, în condiţiile legii, de controale curente, operative şi inopinate sau controale tematice, după caz.

(3) Probele administrate vor fi coroborate şi apreciate ţinându-se seama de forţa lor doveditoare recunoscută de lege.”

 

 

5. 5. După articolul 53 se introduce un nou articol, art. 53¹, cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 53¹

Obligaţii declarative cu privire la rezidenţii altor state membre UE

(1) Plătitorii de venituri de natura celor prevăzute la art. 109¹² alin. (1) lit. a), b), c) şi d) au obligaţia să depună o declaraţie privind veniturile plătite fiecărui beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.

(2) Contribuabilii rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România au obligaţia să depună o declaraţie privind veniturile realizate până în data de 25 mai al anului curent, pentru anul expirat.

(3) Modelul şi conţinutul declaraţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(4) În scopul realizării schimbulului automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 109¹², compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor au obligaţia de a transmite organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,  informaţii cu privire la bunurile imobile deţinute în proprietate de rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale. Transmiterea şi conţinutul informaţiilor, precum şi termenele şi procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor transmit organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la cererea acestora şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile,  în format electronic.

(5) În scopul transmiterii de către compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale a informaţiilor prevăzute la alin. (4), rezidenţii din alte state membre ale Uniunii Europene care dobândesc proprietatea unui bun imobil în România au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale în condiţiile şi la termenele prevăzute de Codul fiscal. Modelul şi conţinutul declaraţiei se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.

(6) Organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au obligaţia de a comunica organelor fiscale din cadrul unităţilor administrativ teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, prin schimb automat, informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, stabilite pe bază de protocol.

(7) Organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au obligaţia de a comunica organelor fiscale din cadrul unităţilor administrativ teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, la cererea acestora şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.”

 

6. După alineatul (5) al articolului 56 se introduce un nou alineat, alin. (6), cu următorul cuprins:

“(6) Ori de câte ori contribuabilul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană fizică sau juridică care exercită activităţi specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanţă fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul trebuie să conţină în mod obligatoriu şi datele de identificare ale persoanei în cauză.”

 

7. La articolul 78¹ alineatul (3), litera b) şi alineatul (10) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“b) nu înregistrează obligaţii fiscale restante;

………………………………………………………

(10) Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte faţă de terţi din ziua următoare datei înscrierii în registrul prevăzut la alin. (8).”

 

8. Alineatul (5) al articolului 83 se abrogă.

 

9. După articolul 83 se introduce un nou articol, art. 83¹, cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 83¹

Certificarea declaraţiilor fiscale depuse la organele fiscale

 din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

(1) Contribuabilii pot opta pentru certificarea declaraţiilor fiscale, inclusiv a declaraţiilor fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal, de către un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală şi care este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală.

(2) Certificarea declaraţiilor fiscale se realizează cu/fără rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, în condiţiile legii, de Camera Consultanţilor Fiscali, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Documentele care se încheie ca urmare a certificării trebuie să cuprindă obligatoriu explicaţii cu privire la cuantumul şi natura creanţei fiscale declarate, precum şi, după caz, cauzele care au generat rectificarea, iar în cazul unei certificări cu rezerve, motivaţia acesteia.

(3) Prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, se aprobă procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevăzute la alin. (2), precum şi procedura privind schimbul de informaţii între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Camera Consultanţilor Fiscali..

(4) Certificarea declaraţiilor fiscale de către un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării.

(5) Organul fiscal va notifica contribuabilul în cazul în care constată că a fost depusă o declaraţie fiscală certificată de un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. În cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).

(6) Certificarea declaraţiilor fiscale de către un consultant fiscal reprezintă un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal în scopul selectării contribuabililor pentru inspecţia fiscală şi are ca efect micşorarea nivelului riscului.”

 

10. Articolul 100 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 100

Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscală

(1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului stabilit urmare analizei de risc.

(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanţelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale.

(3) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.”

 

11. După Titlul VII se introduce un nou titlu, Titlul VII¹, cuprinzând articolul 109^4.1 , cu următorul cuprins:

 

„Titlul VII¹

Controlul antifraudă

 

ARTICOLUL 109^4.1

Reguli privind controlul operativ şi inopinat

(1) Controlul operativ şi inopinat se efectuează de către inspectorii antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, în condiţiile legii.

(2) Controlul operativ şi inopinat se poate efectua şi în scopul realizării de operaţiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activităţi economice determinate.

(3) La începerea controlului operativ şi inopinat, inspectorul antifraudă este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de control şi ordinul de serviciu .

(4) Ori de câte ori controlul operativ şi inopinat se efectuează la sediul social sau sediile secundare ale contribuabilului acesta se consemnează în registrul unic de control.

(5) La finalizarea controlului operativ şi inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condiţiile legii.

 

12. Titlul VII¹ „Cooperarea administrativă în domeniul fiscal”, cuprinzând articolele 109⁵ – 109²⁹, devine Titlul VII² „Cooperarea administrativă în domeniul fiscal”.

 

13. După articolul 115 se introduce un nou articol, art. 115¹, cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 115¹

Reguli speciale privind stingerea creanţelor fiscale prin plată sau compensare

(1) Plăţile efectuate de către debitori nu se distribuie şi nu sting obligaţiile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condiţiile art. 148 alin. (2) lit. a) şi d), cu excepţia situaţiei în care contribuabilul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 115 alin. (3²).

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul stingerii obligaţiilor fiscale prin compensare.”

 

14. Alineatul (1) şi litera h) a alineatului (5) ale articolului 116 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(1) Prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică, inclusiv unităţile subordonate acesteia.

……………………………………………….

1. h) la data naşterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art. 117, astfel:
2. la data plăţii pentru sumele achitate în plus faţă de obligaţiile fiscale datorate;
3. la data prevăzută de lege pentru depunerea  declaraţiei anuale de impozit pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
4. la data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
5. la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
6. la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei fiscale, în cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevăzută la art. 117²;
7. la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.”

 

15. După articolul 117 se introduc două noi articole, art. 117¹ şi  117², cu următorul cuprins:

“ARTICOLUL 117¹

Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată

(1) Taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoare adăugată cu opţiune de rambursare, se rambursează de organul fiscal potrivit procedurii şi condiţiilor aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(2) Organul fiscal decide în condiţiile prevăzute în ordin dacă efectuează inspecţia fiscală anterior sau ulterior aprobării rambursării, în baza unei analize de risc.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 20.000 lei, organul fiscal rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare, pentru care suma solicitată  la rambursare se situează între 20.000 lei şi 65.000 lei, în situaţia în care contribuabilul optează pentru certificarea decontului, potrivit art. 83¹alin. (1), iar certificarea este fără rezerve.

(5) Dispoziţiile alin. (3) şi (4) nu se aplică:

1. a) în cazul în care contribuabilul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancţionate ca infracţiuni;
2. b) în cazul în care organul fiscal, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite.

(6) Organul fiscal va notifica contribuabilul în cazul în care constată că a fost depus un decont de taxă pe valoarea adăugată certificat de un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. În cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (2).

(7) Ori de câte ori, în condiţiile prezentului articol, rambursarea se aprobă cu inspecţie fiscală ulterioară, inspecţia fiscală se decide în baza unei analize de risc potrivit art. 100.

 

ARTICOLUL 117²

Prevederi speciale privind restituirea creanţelor fiscale colectate prin reţinere la sursă

(1) În situaţia în care plătitorul a reţinut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de către plătitor, la cererea contribuabilului depusă în termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea prevăzut la art. 135.

(2) Sumele restituite de către plătitor se regularizează de către acesta cu obligaţiile fiscale de acelaşi tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea. Pentru diferenţele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 116 sau 117, după caz.

(3) În cazul contribuabililor nerezidenţi care depun certificatul de rezidenţă fiscală ulterior reţinerii la sursă a impozitului de către plătitorul de venit, restituirea şi regularizarea potrivit prezentului articol se efectuează chiar dacă pentru perioada fiscală în care creanţa fiscală restituită a fost datorată s-a ridicat rezerva verificării ulterioare ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale.

(4) Pentru impozitul pe venit care se regularizează potrivit prezentului articol, plătitorul nu depune declaraţie rectificativă.

(5) În situaţia în care plătitorul nu mai există, restituirea impozitului pe venit reţinut la sursă în cuantum mai mare decât cel legal datorat se efectuează de către organul fiscal competent, în baza cererii de restituire depusă de contribuabil. Prin organ fiscal competent, se înţelege organul fiscal competent pentru administrarea creanţelor fiscale ale contribuabilului solicitant.

(6) Plătitorul are obligaţia de a corecta, dacă este cazul, declaraţiile informative corespunzătoare regularizării efectuate.”

16. Alineatul (7) al articolului 120 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(7) Nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.”

 

17. După alineatul (3) al articolului 120¹ se introduce un nou alineat, alin.(4), cu următorul cuprins:

(4) Prevederile art. 120² alin. (3) lit. a) şi alin. (8) sunt aplicabile şi penalităţii de întârziere aferente obligaţiilor fiscale principale nedeclarate şi stabilite de organele fiscale prin decizii de impunere.

 

18. După articolul 120¹ se introduce un nou articol, art. 120², cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 120²

Penalitatea de nedeclarare în cazul creanţelor fiscale administrate de organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

(1) Pentru obligaţiile fiscale principale nedeclarate de contribuabili şi stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii de impunere, contribuabilii datorează o penalitate de nedeclarare, astfel:

1. a) de 10% din obligaţiile fiscale principale nedeclarate de contribuabil şi stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii de impunere, dacă suma stabilită nu depăşeşte 10% faţă de fiecare creanţă fiscală declarată de contribuabil în declaraţia aferentă unei perioade fiscale;
2. b) de 25% din obligaţiile fiscale principale nedeclarate de contribuabil şi stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii de impunere, dacă suma stabilită depăşeşte10% faţă de fiecare creanţă fiscală declarată de contribuabil în declaraţia aferentă unei perioade fiscale.

(2) Cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (4), penalitatea de nedeclarare este 100.000 lei ori de câte ori prin aplicarea procentelor potrivit  alin. (1) aceasta depăşeşte 100.000 lei.

(3) Penalitatea de nedeclarare stabilită potrivit alin. (1) sau (2) se reduce, la cererea contribuabilului, cu 50% dacă obligaţiile fiscale principale stabilite prin decizie:

1. a) se sting prin plată sau compensare până la termenul prevăzut la art. 111 alin. (2);
2. b) sunt eşalonate la plată, în condiţiile legii. În acest caz, reducerea se acordă la finalizarea eşalonării la plată.

(4) Penalitatea de nedeclarare prevăzută la alin. (1) se majorează cu 100% i în cazul în care obligaţiile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârşirii unor fapte de evaziune fiscală, constatate de organele judiciare, potrivit legii.

(5) Aplicarea penalităţii de nedeclarare prevăzută de prezentul articol nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere prevăzute de prezentul cod.

(6) Penalitatea de nedeclarare este creanţă fiscală accesorie în sensul prezentului cod şi constituie venit al bugetului de stat. Penalitatea de nedeclarare prevăzută la alin. (1) se stabileşte prin decizie.

(7) Organul fiscal nu stabileşte penalitatea de nedeclarare prevăzută de prezentul articol dacă aceasta este mai mică de 50 de lei.

(8) Penalitatea de nedeclarare nu se aplică dacă:

1. a) obligaţiile fiscale principale nedeclarate de contribuabil şi stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii de impunere rezultă din aplicarea de către contribuabil a unor prevederi ale legii fiscale evident neclare. Prevederile legii fiscale sunt evident neclare în situaţia în care contribuabilul şi organul fiscal  sunt în dezacord cu privire la modul de aplicare a prevederilor legale la o situaţie de fapt fiscală;
2. b) obligaţiile fiscale principale nedeclarate de contribuabil şi stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii de impunere rezultă din aplicarea unor prevederi ale legii fiscale, de către contribuabil, potrivit îndrumărilor emise de administraţia fiscală reprezentând norme, instrucţiuni, circulare, opinii şi alte asemenea documente.

(9) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.”

 

19. 19. După alineatul (1) al articolului 124 se introduce un nou alineat, alin. (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) În cazul creanţelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii fiscale de plată şi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale individualizată în actul administrativ anulat şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului rezultată în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situaţia în care contribuabilul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în situaţia prevăzută la art. 83 alin. (4¹).”

 

20. Alineatele (5) şi (11) ale articolului 149 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terţului poprit, cu respectarea termenului prevăzut la art. 145. Totodată, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.

……………………………………………………………………………………………

(11) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător.”

 

21. Alineatul (1) al articolului 209 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:

1. a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
2. b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
3. c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de inspecţie/control, indiferent de cuantum.”

 

Art. IV. – (1) În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin potrivit legii, inspectorii antifraudă pot constata contravenţii şi aplica sancţiuni contravenţionale în toate domeniile de competenţă ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(2) Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se poate stabili competenţa de constatare a contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor şi pentru alte structuri din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

 

Art. V. –Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Alineatul (1) al articolului 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

            (1) Pe perioada pentru care au fost acordate eşalonări la plată, pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, cu excepţia celor prevăzute la art. 119 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, se datorează şi se calculează dobânzi, la nivelul stabilit potrivit art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală. Prin excepţie de la prevederile art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, nivelul dobânzii este de 0,015%pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia în care contribuabilul constituie întreaga garanţie sub forma scrisorii de garanţie bancară şi/sau consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului.

 

2. La articolul 16¹ alineatul (2), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“e) nu a înregistrat pierderi contabile în fiecare an din ultimii 3 ani consecutivi. Pierderea contabilă prevăzută de prezenta literă nu cuprinde pierderea contabilă reportată provenită din ajustările cerute de aplicarea IAS  29 “Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste” de către contribuabilii care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;”

 

Art. VI. – – (1) Prevederile art. V pct. 1 se aplică începând cu data de 1 iulie 2014.

(2) Prevederile art. V pct. 2 se aplică  cererilor de eşalonare depuse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

 

Art. VII. – Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

 

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art.2

Exercitarea independentă a calităţii de consultant fiscal se realizează numai pe baza raporturilor juridice dintre consultantul fiscal şi persoanele fizice sau juridice cărora le acordă consultanţă şi faţă de care acesta nu are nici un fel de interese materiale directe sau indirecte, cu excepţia onorariilor cuvenite pentru munca prestată în această calitate.”

 

2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3

(1) Activitatea de consultanţă fiscală constă în:

1. a) acordarea de asistenţă şi servicii profesionale în domeniul fiscal;
2. b) acordarea de servicii şi asistenţă de specialitate pentru întocmirea declaraţiilor  fiscale;
3. c) certificarea declaraţiilor fiscale, în condiţiile legii;
4. d) asistenţă şi servicii pe probleme de procedură fiscală;
5. e) asistenţă privind întocmirea documentaţiei pentru exercitarea căilor de atac împotriva titlurilor de creanţă şi a altor acte administrative fiscale;
6. f) asistenţă şi reprezentare în faţa organelor fiscale, inclusiv acordarea de asistenţă de specialitate pe parcursul derulării inspecţiei fiscale;
7. g) realizarea de expertize fiscale judiciare la solicitarea organelor judecătoreşti, organelor de cercetare penală sau părţilor interesate. Expertizele fiscale judiciare se realizează numai de consultanţii fiscali activi înscrişi în evidenţele Ministerului Justiţiei – Serviciul Profesii Juridice Conexe;
8. h) realizarea de expertize fiscale la solicitarea organelor fiscale sau a oricăror altor persoane sau entităţi interesate;
9. i) asistenţă privind creanţele bugetului general consolidat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
10. j) asistenţă fiscală în cauzele aflate pe rolul unei autorităţi jurisdicţionale.

(2) Exercitarea activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. c) se face potrivit normelor aprobate de Consiliul superior al Camerei Consultanţilor Fiscali, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.

(3) Pentru exercitarea activităţii de consultanţă fiscală este obligatorie asigurarea pentru răspunderea profesională.”

 

3. Denumirea marginală a Capitolului 2 va avea următorul cuprins:

„CAP. 2

Reguli de atribuire a calităţii de consultant fiscal şi consultant fiscal asistent”

 

4. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4

(1) Pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal candidaţii, persoane fizice, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

1. a) să fie licenţiaţi ai unei facultăţi cu profil economic;
2. b) să aibă o experienţă profesională de minimum 5 ani, dintre care minimum 3 ani în una sau mai multe dintre următoarele activităţi:

b¹) elaborarea, avizarea, aprobarea sau aplicarea legislaţiei fiscale;

b²) administrare fiscală;

b³) elaborarea sau aplicarea reglementărilor contabile;

b⁴ ) activitate financiar-contabilă ;

b⁵) activitate didactică universitară în domeniul finanţelor publice, fiscalitate, politici fiscale şi bugetare, contabilitate financiară, finanţele instituţiilor publice;

b⁶) activitate de consultant fiscal asistent;

1. c) să nu aibă antecedente penale pentru săvârşirea unor infracţiuni sancţionate de legile fiscale, financiar-contabile, vamale, cele care privesc disciplina financiară, precum şi alte infracţiuni în legătură cu exercitarea activităţilor prevăzute la lit.b);
2. d) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
3. e) să fie apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei;
4. f) să promoveze examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal.

   (2) Pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal asistent candidaţii, persoane fizice, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

1. a) să aibă calitatea de licenţiat al unei instituţii acreditate de învăţământ superior cu durata stabilită de lege;
2. b)  să aibă o experienţă profesională de minimum 2 ani;
3. c) să nu aibă antecedente penale pentru săvârşirea unor infracţiuni sancţionate de legile fiscale, financiar-contabile, vamale, cele care privesc disciplina financiară, precum şi alte infracţiuni în legătură cu exercitarea activităţilor prevăzute la alin.(1) lit.b);
4. d) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
5. e) să fie apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei;

f)să promoveze examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal asistent.

(3) După promovarea examenului pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal  asistent şi înscrierea în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, la secţiunea “Consultanţi fiscali asistenţi”, persoanele care au dobândit această calitate pot să îşi desfăşoare activitatea numai sub îndrumarea unui consultant fiscal activ.

(4) Atribuţiile pe care le poate executa consultantul fiscal asistent în legătură cu activităţile prevăzute la art.3, se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali.

(5) După efectuarea unui stagiu de 3 ani, consultantul fiscal  asistent,  se poate înscrie la examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal, în termen de 2 ani de la finalizarea stagiului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) – e).

(6) Pe perioada stagiului prevăzut la alin.(5), consultanţii fiscali asistenţi trebuie să urmeze, anual, un curs de formare profesională organizat de Camera Consultanţilor Fiscali. Îndeplinirea acestei obligaţii constituie condiţie pentru înscrierea la examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal.”

 

5. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

„Art. 8

(1) Persoana care a promovat examenul de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent este obligată să se înregistreze, în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, la secţiunea corespunzătoare, în termen de cel mult12 luni de la data comunicării rezultatului examenului.

(2) Condiţiile privind înscrierea în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali.

(3) După împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 24 de luni de la data comunicării rezultatului examenului,  persoana care nu s-a înregistrat în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, poate fi înscrisă în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală atât la secţiunea „persoane active”, cât şi la secţiunea „persoane inactive”, numai după urmarea unui stagiu de pregătire în domeniul legislaţiei fiscale organizat de Camera Consultanţilor Fiscali.

(4) Persoana care nu s-a înregistrat în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală în termen de 24 de luni de la data comunicării rezultatului examenului, pierde dreptul de a se mai înscrie în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală la secţiunea corespunzătoare.

(5) Prevederile alin.(2)-(4) sunt aplicabile în mod corespunzător şi consultanţilor fiscali asistenţi .

(6) Activitatea de consultanţă fiscală poate fi desfăşurată numai de persoanele înscrise în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală la secţiunile „persoane active”.

(7) Carnetul profesional va fi emis şi vizat în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali, atât pentru consultanţii fiscali, cât şi pentru consultanţii fiscali asistenţi.”

 

6. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

“Art.13

Camera îşi acoperă cheltuielile din venituri proprii care se constituie din:

1. a) taxa de înscriere la examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal şi de consultant fiscal asistent;
2. b) cotizaţiile membrilor Camerei;
3. c) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
4. d) donaţii şi sponsorizări;
5. e) prestări de servicii diverse, inclusiv cursuri de formare profesională;
6. f) penalităţi aplicate în condiţiile prezentei ordonanţe.”

 

7. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

„Art. 20

(1) Este interzisă practicarea profesiei şi utilizarea titlului de consultant fiscal sau a denumirii de societate de consultanţă fiscală  în oricare din următoarele situaţii:

1. a) a fost retras carnetul profesional de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent;
2. b) a fost retrasă autorizaţia societăţilor de consultanţă fiscală;
3. c) a fost aplicată sancţiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de exercitare a calităţii de membru;
4. d) a fost retrasă calitatea de membru al Camerei fără îndeplinirea procedurii disciplinare;
5. e) în alte situaţii prevăzute de lege.

(2) În cazul retragerii carnetului  profesional de consultant fiscal sau consultant fiscal asistent, ori a fost retrasă calitatea de membru al Camerei, carnetul şi parafa sunt nule de drept.

(3) Persoanele aflate în situaţia prevăzută la alin.(2) sunt obligate să predea carnetul şi parafa.

(4) Aplicarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la alin. (1) sau la art.25 alin.(1) atrage modificarea de îndată a secţiunii corespunzătoare din Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală.

(5) Împotriva măsurilor luate potrivit alin.(1) se poate formula plângere în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(6) Toate actele întocmite după retragerea carnetului profesional de consultant fiscal sau consultant fiscal asistent, ori a autorizaţiei societăţilor de consultanţă fiscală sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.”

 

8. Alineatul (1) al articolului 21 va avea următorul  cuprins:

„Art. 21

(1) Membrii Camerei vor fi înscrişi în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor  de consultanţă fiscală ca membri activi sau inactivi. Prin grija Biroului permanent al Consiliului Superior al Camerei, secţiunile corespunzătoare din Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sunt aduse la cunoştinţa publicului prinpublicarea pe site-ul web al Camerei şi vor fi  actualizate permanent cu modificările intervenite. Prin grija Biroului permanent al Consiliului Superior al Camerei, Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală şi modificările intervenite sunt comunicate din oficiu Ministerului Justiţiei, Biroului central pentru expertize tehnice judiciare din Ministerul Justiţiei, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi, la cerere, oricăror altor instituţii îndreptăţite. Condiţiile de comunicare se stabilesc pe bază de protocol.”

 

9. Denumirea marginală a Capitolului 5¹ va avea următorul cuprins

„CAP. 5¹

Exercitarea în România a profesiei de către consultanţii fiscali care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiei.”

 

10. Articolul 21¹ va avea următorul cuprins:

„Art. 21¹

(1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică consultanţilor fiscali care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene,  Spaţiului Economic European sau  Confederaţiei Elveţiei care îşi exercită profesia pe teritoriul României în una dintre următoarele forme:

1.            a) în mod independent sau în asociere;
2.            b) consultanţi fiscali salariaţi în România;
3. c) prin prestarea de servicii, în condiţiile art. 21⁹.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiei, în situaţia în care aceştia sunt titulari ai unui titlu de calificare obţinut pe teritoriul unui stat terţ, dacă au o experienţă profesională în domeniul consultanţei fiscale de 3 ani pe teritoriul statului membru unde au obţinut recunoaşterea calificărilor profesionale şi doresc să desfăşoare activitatea  de consultant fiscal în România în forma prevăzută la alin. (1)  lit. a).

(3) Solicitanţii informează Camera cu privire la forma juridică de exercitare a profesiei. Odată cu recunoaşterea titlurilor de calificare, aceştia se înscriu în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală la secţiunea corespunzătoare. ”

 

11. Articolul 21³ va avea următorul cuprins:

„Art. 21³

Pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiei care doresc să desfăşoare activitatea de consultant fiscal în România în forma prevăzută la art. 21¹ alin. (1) lit. a), Camera recunoaşte titlurile de calificare prezentate de cetăţenii în cauză, în baza cererii şi a documentelor doveditoare.”

 

12. Articolul 21⁴ va avea următorul cuprins:

„Art. 21⁴

În cazul în care cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiei care doresc să desfăşoare activitatea de consultant fiscal în România nu prezintă documentele prevăzute la art. 21³ ori documentele prezentate nu sunt concludente, Camera poate solicita autorităţilor competente ale statului membru de origine ori de provenienţă al persoanei în cauză o confirmare a faptului că persoana respectivă este autorizată să îşi desfăşoare activitatea profesională de consultant fiscal în acel stat membru.”

 

13. Articolul 21⁵ va avea următorul cuprins:

„Art. 21⁵

Camera poate cere solicitantului să opteze pentru a urma un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau pentru a da o probă de aptitudine, în următoarele cazuri:

1. a) dacă formarea solicitantului priveşte domenii teoretice sau practice substanţial diferite faţă de cele cerute în România pentru obţinerea calităţii de consultant fiscal;
2. b) dacă activităţile prevăzute la art.3 alin.(1) nu se regăsesc în cadrul aceleiaşi profesii în statul membru de origine sau de provenienţă al solicitantului şi dacă diferenţa corespunde unei formări specifice cerute în România şi acoperă domenii care diferă substanţial de cele acoperite de titlul de calificare deţinut de solicitant.”

 

14. Articolul 24¹ va avea următorul cuprins:

„Art. 24¹

(1) La solicitarea Camerei, Ministerul Finanţelor Publice va promova spre adoptare proiectele de acte normative pentru completarea şi/sau modificarea prezentei ordonanţe.

(2) La solicitarea Camerei, ministrul finanţelor publice poate desemna prin ordin specialişti din cadrul Ministerului Finanţelor Publice care să facă parte din comisiile sau comitetele înfiinţate în cadrul Camerei.

(3) Specialiştii prevăzuţi la alin. (2) pot fi remuneraţi potrivit  hotărârii Consiliului Superior al Camerei.”

 

15. Alineatul (1) al articolului 25 va avea următorul cuprins:

„(1) În cazul aplicării sancţiunilor disciplinare prevăzute de actele normative emise de  Consiliul Superior al Camerei Consultanţilor Fiscali, în condiţiile legii, se pot aplica şi penalităţi cuprinse între 25% şi 100 % din cotizaţia fixă anuală. În aplicarea nivelului penalităţii se va ţine seama  de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanţele personale ale persoanei sancţionate, precum şi de gradul de pericol social al faptei săvârşite.

 

16. Alineatele (3) –(6) ale articolului 25 se abrogă

 

17.  În tot cuprinsul ordonanţei, sintagma „societate/societăţi comerciale” se înlocuieşte cu termenii „societate/societăţi”.

 

Art. VIII. – În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Camera Consultanţilor Fiscali va încheia protocolul de comunicare a Registrului consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, precum şi modificările ulterioare ale acestora, cu Ministerul Justiţiei, Biroul central pentru expertize tehnice judiciare din Ministerul Justiţiei şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

 

Art. IX. – Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin lege a prezentei ordonanţe de urgenţă, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Art. X.  – După alineatul (3) al articolului 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 29 august 2013, se introduce un nou alineat, alin. (4), cu urmatorul cuprins:

“(4) Operatorii economici care în termen de 45  de zile de la împlinirea termenului stabilit la art. 6. alin. (1) şi (2), după caz, nu au aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli în conformitate cu art. 4, pot angaja  şi efectua cheltuieli lunar în cuantum de 90% din limita prevăzută la alin. (1) şi (2), după caz, începând cu luna următoare împlinirii acestui termen şi până la data aprobării. ”

Art. XI. – Prin derogare de la prevederile art.1 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.113/2006 privind înfiinţarea Fondului naţional de dezvoltare, aprobată prin Legea nr.186/2008, în situaţia în care, în anul 2014 şi anul 2015 Ministerul Transporturilor nu încasează venituri din vânzarea acţiunilor societăţilor comerciale, societăţilor naţionale şi companiilor naţionale aflate sub autoritatea sa, sau sumele încasate din vânzarea acţiunilor sunt insuficiente, poate reţine suma prevăzută la art.1 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.148/2002 pentru asigurarea condiţiilor de finanţare a organizării şi desfăşurării activităţilor legate de procesul de privatizare derulate prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, aprobată prin Legea nr.57/2003 cu modificările ulterioare, din dividendele încasate de la societăţile comerciale, societăţile naţionale şi companiile naţionale la care exercită calitatea de acţionar în numele statului.

Art. XII. - (1) Se autorizează Ministerul Sănătății să finalizeze implementarea sistemului informatic de înaltă performanță prevăzut la art.1 din Hotărârea Guvernului nr.835/2007 privind autorizarea Ministerului Sănătății Publice de a finanța achiziționarea unui sistem informatic de înaltă performanță, din venituri proprii, şi pentru abrogarea unor dispoziţii ale Hotărârii Guvernului nr. 1.079/2000 privind autorizarea Ministerului Finanţelor de a garanta un credit extern pentru Ministerul Sănătăţii, în vederea finanţării achiziţionării de sisteme informatice de înaltă performanţă, cu modificările ulterioare, numai în Institutul Clinic Fundeni și Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș.

(2) Se autorizează Ministerul Sănătății să utilizeze suma rămasă neutilizată ca urmare a derulării Contractului nr. GH 8939/23.11.2000  încheiat în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.079/2000  privind autorizarea Ministerului Finanţelor de a garanta un credit extern pentru Ministerul Sănătăţii, în vederea finanţării achiziţionării de sisteme informatice de înaltă performanţă, cu modificările ulterioare și a Hotărârii Guvernului nr.835/2007  pentru proiectarea și implementarea sistemului informatic integrat în sănătate publică prin continuarea derulării Contractului nr. GH 8939/23.11.2000.

(3) Pentru îndeplinirea dispozițiilor prevăzute la alin.(2) specificațiile tehnice se aprobă prin ordin al ministrului sănătății.”

 

Art. XIII. „Legea nr. 96/2000 privind organizarea si funcţionarea Băncii de Export-Import a României EximBank-S.A., republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.260 din 18 aprilie 2007 se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatul (2) al articolului 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

” (2) Administrarea fondurilor menţionate la art. 10 se face de EXIMBANK- S.A..Sumele disponibile din fondurile menţionate la art. 10 sunt puse la dispoziţia EXIMBANK – S.A. ca surse atrase, necesare pentru susţinerea activităţii bancare. Drepturile şi obligaţiile EXIMBANK – S.A. pentru utilizarea acestor sume se vor stabili prin convenţie încheiată cu Ministerul Finanţelor Publice. Dobânda pentru utilizarea sumelor disponibile se va plăti de către EXIMBANK – S.A. lunar, în prima zi lucrătoare a lunii curente pentru luna anterioară, în contul fiecărui fond utilizat. Nivelul dobânzii se determină ca şi medie între ratele de referinţă BID şi ASK (fixing) a titlurilor de stat la 1 an, publicate de Banca Națională a României în ultima zi lucrătoare a anului precedent celui de aplicare, iar sumele aferente vor constitui resurse din fructificare pentru alimentarea fiecărui fond. Sumele disponibile la sfârşitul anului la aceste fonduri se reprtează în anul următor şi se utilizează cu aceeaşi destinaţie. ”

2. După alineatul (2) al articolului 12 se introduce un nou alineat, alin. (2¹), cu următorul cuprins:

” (2¹) Sumele disponibile din fondurile menţionate la art. 10 rămân la dispoziţia EXIMBANK – S.A. pe perioadă nedeterminată cu excepţia acelor sume la care se stabileşte prin convenţie menţinerea pe perioade de cel puţin 5 ani. Ministerul Finanţelor Publice şi EXIMBANK – S.A. vor conveni de comun acord, cu cel puţin 2 ani înainte de expirare, termenii şi condiţiile privind extinderea acestei perioade. ”

3. Articolul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:

”Art.19 – Contabilitatea EXIMBANK – S.A. se realizează distinct pe operaţiuni desfăşurate în numele şi în contul statului şi pe operaţiuni desfăşurate în nume şi în cont propriu, potrivit legii. ”

4. Articolul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:

”Art.20 – EXIMBANK – S.A. întocmeşte situaţii financiare anuale (individuale) şi consolidate în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.”

Art. XIV. – La articolul 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, după alineatul (15) se introduc două noi alineate, alineatele (16) şi (17)  cu următorul cuprins:

„(16) Cheltuielile de personal, precum şi cheltuielile de cazare şi transport aferente deplasărilor efectuate în condiţiile legii, pentru inspectorii antifraudă detaşaţi potrivit prezentului articol, se suportă de către Ministerul Finanţelor Publice, din bugetul anual aprobat.

(17) Modalitatea de acordare a drepturilor personalului detaşat, prevăzute la  alin.(16), se stabileşte prin Norme metodologice care se aprobă prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ”

            Art. XV. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind  salarizarea  personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează, după cum urmează:

1.           Alineatul (3) al articolului 18 se modifică și va avea următorul cuprins:
   „(3) Plata lunară a bursei de rezidenţiat se realizează din bugetul de stat, prin  bugetul aprobat Ministerului Sănătăţii pentru unităţile sanitare de stat din subordinea sa şi pentru unităţile sanitare de stat din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, în baza normelor metodologice de aplicare aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, respectiv prin bugetele aprobate ministerelor și instituțiilor cu reţea sanitară proprie, în baza normelor metodologice de aplicare aprobate de ordonatorii principali de credite  ai acestora.”
   2. După alineatul (3) al articolului 18 se introduce un nou alineat, alin. (4),  cu următorul cuprins:

„(4)  Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările ce decurg din aplicarea prevederilor alin.(3) în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Sănătăţii, şi ale bugetelor ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie pe anul 2014.”

3.           După alineatul (5) al articolului 26 se introduce un nou alineat, alin. (6) cu următorul cuprins:

„(6) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările corespunzătoare  în structura cheltuielilor bugetului de stat, precum şi în bugetele Ministerului Transporturilor şi Ministerului Sănătăţii  pe anul 2014.”

 

Art. XVI. – (1) Prevederile pct. 4-6 şi 8-11  de la  art. I   se aplică  începând cu 1 ianuarie 2015.

„ (2) În cazul livrării de energie electrică, în situaţia în care cumpărătorul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea taxării inverse, dar nu a transmis la organul fiscal competent până pe data de 10 decembrie 2013 declaraţia pe propria răspundere prevăzută la  art. 160 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,  declaraţia poate fi transmisă ulterior, cel mai târziu până la 31 martie 2014. Aceste declaraţii sunt valabile pentru toate achiziţiile de energie electrică efectuate în anul 2014. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul cumpărătorilor de energie electrică care au obţinut licenţa de furnizare a energiei electrice între data de 10 – 31 decembrie 2013. Furnizorul de energie electrică nu aplică taxare inversă dacă în momentul livrării beneficiarul nu figurează în ”Lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 160 alin. (2) lit. e) pct. 2 din Codul fiscal”. Totuşi, în cazul depunerii cu întârziere a declaraţiilor, la solicitarea beneficiarului, furnizorul poate  emite facturi de corecţie cu semnul minus conform art. 159 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003  în vederea aplicării taxării inverse, respectiv a regularizării taxei şi restituirii acesteia către beneficiar pentru livrările efectuate anterior transmiterii notificării. ”

 

Art. XVII. – (1) Rezidenţii altor state membre ale Uniunii Europene, care au dobândit proprietatea unui bun imobil pe teritoriul României până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, depun declaraţia prevăzută la art. III pct. 5 până la data de 30 iunie 2014.

(2) Dispoziţiile art. III, pct. 19 se aplică pentru actele administrative fiscale emise şi anulate după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Dispoziţiile art. III, pct. 21 se aplică contestaţiilor depuse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. XVIII. – Prevederile art. III se aplică începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu următoarele excepţii:

1. a) prevederile art. III, 9 care se aplică începând cu data de 1 martie 2014;
2. b) prevederile art. III, 15 referitoare la art. 117¹, care se aplică deconturilor cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare aferente perioadelor fiscale care se încheie după data de 1 martie 2014;
3. c) prevederile art. III, pct. 16 care se aplică începând cu 1 iulie 2014.
4. d) prevederile art. III, pct. 17 şi 18 care se aplică pentruobligaţiile fiscale principale stabilite de organele fiscale prin decizie de impunere emisă în cadrul unei proceduri de inspecţie fiscală, începută după data de 1 iulie 2014, inclusiv.

 

PRIM – MINISTRU

VICTOR – VIOREL PONTA